Emirates A380 pregatit pentru imbarcare la Hong Kong International Airport
Se intampla acum mai bine de un an, in martie 2011, cand ma intorceam din Japonia. Am fost la tsunami-ul devastator care a lovit Tara soarelui rasare si aceasta deplasare a marcat mai multe premiere aviatice pentru mine, in sensul ca am zburat pentru prima data cu Qatar Airways pe proaspat-lansata ruta pe atunci, Bucuresti-Doha, dar am mai zburat, in premiera, cu All Nippon Airways (ANA) si Korean Air. Dintre toate aceste premiere, evident, cea care a insemnat cel mai mult pentru mine a fost calatoria cu A380.
Asadar, aflat la Tokyo, am ratat zborul retur cu Qatar Airways, Narita-Doha-Bucuresti, dupa ce mi-am facut check-in-ul pentru ca, pe nepusa masa, sederea mea s-a prelungit. Si era sa uit… inca o premiera… cu aceasta ocazie mi-am auzit strigat si numele in ditamai aeroportul japonez pentru ca nu m-am mai prezentat la imbarcare… 🙂 Am mai stat cateva zile in Japonia, deplasandu-ma mai in sudul arhipelagului, in Nagasaki via Fukuoka. Incercam sa ma pun la adapost de amenintarea radiatiilor nucleare de la Fukushima, dupa tsunami. Cei din redactie mai ca m-ar fi adus acasa, dar parca subiectul era prea “fierbinte” totusi sa ma ia de acolo, asa ca am mai zabovit, cum spuneam, cateva zile.
Intr-o noapte, pe la 3, imi suna telefonul in disperare. Era redactia, evident. In Romania era abia 9 seara, si dupa sedinta lor au hotarat sa ma aduca acasa. Mesajul a fost scurt si cuprinzator: plecati cat de repede se poate, gasiti-va voi un zbor ca noi n-am gasit. Si-uite cum m-am apucat eu, in toiul noptii sa caut disperat o solutie de a pleca urgent din Japonia. Si am si gasit-o! Pentru ca nu aveam la dispozitie prea multe legaturi externe din Fukuoka, cel mai apropiat aeroport mai mare aflat in zona, am ales varianta sa zbor Fukuoka-Hong Kong cu un stop-over de peste 24 de ore, pentru ca mai apoi sa continui Honk-Kong-Dubai-Istanbul-Bucuresti. Si astfel s-a nimerit ca Emirates sa opereze zborul Hong Kong-Dubai cu A380 pe care ei il foloseau deja de vreo 3 ani.
Hong Kong International Airport
Foto: Wikipedia
Zborul EK381 era programat sa decoleze la ora 00:35, pe 19 martie. Evident, am ajuns in aeroport mult mai devreme gandidu-ma sa am suficient timp sa explorez imensul hub asiatic despre care stiam ca obtinuse de mai multe ori titlul de “cel mai bun aeroport din lume”. Si l-a obtinut pe buna dreptate!
Ajuns la poarta de imbarcare, am vazut prin peretii de sticla silueta, mai degraba grosolana, a uriasei aeronave. M-am uitat apoi in sala de asteptare si am zarit o multime de oameni… sute. Mi-am zis “Jesus, unde incap astia toti?” Si totusi au incaput, fara probleme. Peste 500 de pasageri s-au imbarcat, destul de repede, pe cele 4 punti de imbarcare. A venit si randul meu, avand locul 85K… da, ati vazut bine, 85… (aveti mai jos boarding pass-ul) Tunelul pe care am apucat-o spre avion era presarat cu fel de fel de intersectii care separau pasagerii de la Economy (ca mine), de cei de la First si Business Class, incat daca nu erai atent te puteai pierde. Am pasit in avion si dinainte mi s-a aratat un culoar interminabil. Aveam ceva de mers pana la randul 85, chiar daca intrasem cumva pe usa aflata pe la jumatatea aeronavei.
Boarding pass-ul meu
Aeronava cu care am zburat era configurata in versiunea a II-a de la Emirates, cu 517 locuri: 14 First Class, 76 Business Class si 427 Economy. O imensitate! Are o lungime de aproape 73 de metri si o latime de peste 7 metri. Am ajuns in cele din urma la locul meu dupa ce am strabatut mai multe compartimente. M-am asezat si am asteptat. Avionul se pregatea de decolare. Insotitorii de zbor, foarte zambitori si prietenosi (deh, ca la Emirates) misunau prin cabina.
Aeronava s-a pus in miscare iar pe mine nu ma framanta decat o singura curiozitate: cum o sa isi ia zborul magaoaia asta? S-a auzit si ordinul comandantului pentru echipaj “take your seats for take-off” si apoi, vuietul motoarelor. Deloc galagioase, dupa cum ati putea crede… sau nu mai galagioase ca la celelalte avioane, avand in vedere dimensiunile. Constructorii aeronavei spun ca nivelul zgomotului produs de A380 este la jumatatea Boeing-ului 747 care era, pana la aparitia lui A380, cel mai mare avion de pasageri din lume. Aliniat pentru decolare, Airbus-ul Emirates se pregateste sa ia startul intr-un zbor devenit rutina, de-acum, de aproximativ 7 ore. Incepe sa ruleze pe pista si mie mi se pare ca merge prea incet. Mai avanseaza un pic si, din nou, mi se pare ca merge prea incet. Cum se va desprinde totusi? Rula cu peste 250 km/ora si nu simteai mai nimic. Atat de mare e! La un moment dat incepe sa se ridice, cand ajunsesem sa cred ca imediat se termina pista… il simti greu si parca iti vine sa iti tii respiratia, sa stai nemiscat, sa nu care cumva sa incomodezi decolarea. Ii vezi aripile imense care flutura la decolare intocmai ca aripile unei pasari. Apoi, liniste! Sus, in noapte, luminat de sistemul revolutionar de LED-uri care pot recrea lumina zilei, faci din nou cunostinta cu insotitorii de zbor care vin si iti ofera prosoape umede, caldute si parfumate, pentru improspatare, ca la fiecare inceput de zbor Emirates.
Shower Spa
Foto: EMIRATES
Lounge Bar
Foto: EMIRATES
Private Suite
Foto: EMIRATES
Am inceput apoi sa visez la fericitii de la First Class care au parte de Private Suite cu toate dotarile necesare. Sau care se pot bucura nestingheriti de Shower Spa, disponibil exclusiv pe A380 al Emirates. Nici cei de la Business Class nu o duc rau: pe langa fotoliile care se transforma in pat, au la dispozitie pe aeronavele Emirates si 2 Lounge Bar unde pot socializa pe timpul zborului. Visand asa cu ochii deschisi, am adormit, in scaunul meu modest de la Economy. Visul a ramas insa: sa ajung sa zbor si eu la First sau Business cu un Airbus A380. :))