Primul interviu din seria “VEDETE ÎN AER” se află la doar un click distanță, mai sus, și vă garantez că nu o să vă pară rău. Veți căpăta, după vizionare, o bună dispoziție cum doar Andreea Esca, prima mea invitată, poate să transmită. Plină de energie și cu zâmbetul pe buze, Andreea mi-a povestit cu lux de amănunte ce-i place și ce nu-i place în avion, de ce-i place să zboare și prin ce pățanii a trecut ea, în zbor, de-a lungul timpului. Întâlnirea a fost de-a dreptul o încântare și s-a prelungit mult peste timpul estimat. Iar pentru asta îi mulțumim Andreei. Mai jos, aveți și transcrierea interviului însă, credeți-mă, trebuie să o auzi și să o vezi pe Andreea povestind!
Mulțumim ceainăriei Bernschutz&Co pentru găzduire.
– Îți place să zbori?
Da, îmi place foarte mult și nu știu dacă neapărat îmi place să zbor, cât îmi place atmosfera din aeroport. Întotdeauna, aeroportul îmi transmite senzația aia superbă de libertate și asta a fost de la bun început.
Foto: ANDREEA ESCA
– Ți-e frică să zbori? Ți-a fost vreodată frică?
Am avut o perioadă în care mi-a fost frică, și anume, după accidentul de la Balotești pentru că atunci am realizat o grămadă de materiale legate de accidentul de la Balotești și fiind acolo la fața locului și văzând toate resturile alea și așa mai departe, mi-a fost foarte teama mai ales că urma să plec în America… a doua zi sau peste o săptămână, la câteva zile după accident, și mi-aduc aminte că am plecat cu inima strânsă, era exact același tip de avion. Și nu știu cum și în ce fel, într-o zi mi-am zis că e o prostie să îmi fie frică pentru că până la urmă, eu cred că există o soartă și că dacă așa o fi să mor cu avionul, o să mor cu avionul, n-o să pot acuma să renunț să mă mai duc în America sau nu știu, în țări îndepărtate, sau chiar și țări apropiate. Eu nu am timp, adică eu, singurele zile pe care le am libere sunt, după cum bine știi, sâmbăta și duminica, deci eu de obicei iau un avion sâmbătă dimineață și mă întorc duminică seara, ca să pot să mă duc în orice oraș din lume, deci ar trebui să renunț și la asta, e nu, nu… chiar nu se pune problema!
Acum de când am copii, mi-e mai teamă când sunt fără ei, nu știu de ce, deși poate că ar trebui să fie invers. Și-atunci am două coliere cu ei, mă rog, cu numele lor pe care le port de fiecare dată când plec fără ei și asta mă liniștește.
Foto: ANDREEA ESCA
– Când ai zburat prima dată?
Prima dată am zburat când aveam 13 ani și am fost într-o tabără internațională care avea loc în RFG, și mi s-a parut wow… chiar mi s-a parut ceva extraordinar! Cel mai mult și mai mult însă îmi amintesc de un zbor pe care l-am făcut în America prin 1992, cred, pentru că a fost prima dată când am mers singură cu avionul…și prima dată când am mers singură cu avionul s-a nimerit să fie un zbor București-New York pentru că atunci exista Taromul care din păcate nu mai există acum cu această cursă pentru care eu aș manifesta oricând, dacă doriți, și mă gândeam, Doamne, ce-o să fac eu atâtea ore… și am avut norocul că alaturi de mine s-a așezat un domn foarte simpatic căruia nu știu dacă i-a făcut plăcere sau nu dar în orice caz l-am ținut de vorbă până am ajuns…. Zborul dura 10 ore parcă, am ajuns și nu terminasem încă discuția cu el…
Foto: ANDREEA ESCA
– Dar dacă cineva te abordează din aceleași motive, că e singur, că n-are un gadget, că se plictisește, că-i e frică?
Abia aștept… eu abia aștept să mă abordeze, să știi… sunt abordabilă…
– Deci nu te deranjează pasagerii care intră în vorbă cu tine…?
Nu, absolut deloc. Pe mine mă deranjează faptul că oamenii nu mai intră în vorbă cu alți oameni…mi se pare că ne-am închis undeva acolo și suntem niște roboți, mi se pare oribil…am și făcut niște fotografii odată într-un aeroport, de fapt de mai multe ori, pentru că mă revolta faptul că erau foarte mulți oameni care toți erau cu ceva în față… nu mai zic că sunt cupluri care nu sunt de 200 de ani împreună și nu puteau să fie de 20 de ani că aveau 20… și erau fiecare în treaba lui acolo, mă rog…
– Cât de des zbori?
Zbor destul de des, ți-am spus, de multe ori merg în week-end-urile acestea, semi week-end-uri sau cum să le spun, foarte scurte, în tot felul de țări din Europa, cam o dată pe an merg în America, deci zbor destul de des, acum am fost în vacanță în Maldive…
– Cum îți alegi zborurile?
Cred că în funcție de orar, nu sunt foarte atentă la companie în sensul că nu merg cu nu știu care că mi-e teamă sau nu cred că sunt serioși sau… bun, încerc să evit Alitalia pentru că de foarte multe ori, nu știu, ba nu veneau la timp, ba nu găseau bagajele, ba nu știu ce…dar știi, și lor le găsesc o scuză pentru că-s italieni adică ăsta-i șarmul lor, să fie neserioși, dar nu, chiar nu am o companie despre care să spun, nu merg cu această companie. Așa sigur că sunt povești haioase dar care nu sunt neapărat legate de companii. Îmi amintesc că acum foarte mulți ani, soțul meu avea un magazin în Timișoara și mă tot bătea la cap, hai să mergem în Timișoara să vezi magazinul, și am plecat într-un week-end, trebuia să plecăm cu avionul și-am ajuns și era un avion, Doamne, eu am crezut că nu mai există… era un Antonov și când mă uitam la el mi se părea că se descompune. Am spus, nu, nu, eu chiar nu vreau să urc în avionul ăsta și el îmi spunea, nu, nu.. e ok, eu merg în fiecare săptămână, nu știu ce… M-a forțat să intru, eu care am un metru jumate, abia am urcat… parcă eram într-un film, într-o comedie proastă…și în final, nu a pornit… și zic, Alex, eu am presimțit, când am auzit că omul așa, într-o metaforă, a dat la cheie și n-a plecat…și ne-a zis să ne dăm jos să mai meșterească el ceva acolo și ne mai anunță el peste vreo 2-3 ore… și-am zis hai să ne dăm jos, să luăm noi frumos o cușetă și să dormim noi liniștiți până la Timișoara…ceea ce am și făcut…
Am mai fost odată, parcă în Finlanda, când nu știu ce se întâmplase cu avionul dar bănuiesc că era o stewardesă nouă care cred că nici n-a mai lucrat după aia pentru că ea a fost prima care a început să țipe și s-a așezat pe scaunul ăla al lor și țipa de-acolo din gură de șarpe și noi nu știam cum să-i spunem ei… nu, lasă o să fie ok…
Sau, de exemplu, acum am fost în Maldive și de la Male până în insulițe mergi cu un hidroavion. Am avut așa o strângere de inimă când am văzut hidroavionul ăla micuț și pilotul este în pantaloni scurți și desculț… și aveam impresia că, wow, unde mă urc…? Și aveam impresia că zboară mai jos fiind așa mic și ăia așa de dezbrăcați dar nu, urca urca… și am avut așa un nod în stomac dar s-a dovedit a fi un zbor foarte plăcut.
Foto: ANDREEA ESCA
– Ce alegi, business class sau economy?
De exemplu, dacă e vorba de un zbor pe o distanță mare, mi-aș dori să pot, să am posibilitatea să merg mereu la business. Pentru că eu dorm în avion, adică nu sunt genul de persoană care să fiu stresată și să nu dorm. În schimb dacă nu dorm sunt stresată, adică am orele mele și nu știu ce… și-atunci, nemaiavând 20 de ani, nu prea mai pot să dorm 6 ore, în fund, într-un colț, nu știu cum, și-atunci… până acum nu îmi plăcea ideea asta de business pentru că mi se părea o pierdere de bani și de banii ăia pot să-mi cumpăr ceva, acum însă am ajuns la o vârstă la care confortul este important, adică altfel am o zi când ajung la New York și am stat și am dormit frumos într-un pat și altfel când stau în fund atâtea ore și nu pot să dorm și sunt zăpăcită… deci contează confortul și contează cât de frumos se poartă cu tine personalul de bord.
Foto: ANDREEA ESCA
– Cum te îmbraci în avion?
Mă îmbrac comod, e cam singura dată când n-am tocuri, de obice îmi pun pantaloni ca să pot să mut picioarele în orice fel vreau, fără să mă gândesc că sunt în fustă, și îmi iau și un șal, fie un pulovăraș sau ceva pentru că pe cursele de America, unde aerul condiționat este la -630 de grade, mi-e frig. Eu care alfel sunt obișnuită cu aer condiționat, dar nu trebuie să exagerăm.
Foto: ANDREEA ESCA
– Care a fost cea mai plăcută experiență de zbor de până acum?
Cea mai plăcută experiență de zbor a fost când am mers prima dată cu un A380, ăsta mare cu etaj, mi s-a părut super..am venit de la New York la Paris sau Paris-New York… n-am zburat la business dar mi s-a parut decolarea extraordinară… eu mă gândeam că, fiind așa mare. o să fie ceva care… și parcă n-am simțit când a decolat…mi-a placut foarte mult…și mi-a plăcut că aveau și acest chat în ecranele din scaun prin care puteai să vorbești cu vecinul și ideea asta cu etaj, mi se părea ca o casă și mi-a plăcut mult. N-am fost niciodată, de exemplu, cu Emirates și-am înțeles că este extraordinar și-aș vrea să testez…dar n-am avut niciun fel de drum ca să ajung… am fost cu Fly Dubai pentru că e direct București-Dubai, Turkish mi se pare foarte ok, din astea cu care am călătorit.
Foto: ANDREEA ESCA
– Cu companiile low cost ai călătorit? Ai ceva împotriva companiilor low cost?
N-am absolut nimic împotriva companiilor low cost, mi se par binevenite și mi se par ideale pentru oamenii care nu au foarte mulți bani dar își doresc foarte mult să vadă lumea asta, pentru tineri. Adică eu am foarte mulți tineri alături de care lucrez la revista The One și care au călătorit în toată lumea asta datorită acestor prețuri foarte bune.
– Dar tu ai zburat cu low cost?
Eu am zburat da, am zburat… ți-am zis, la mine depinde unde vreau să ajung, cât de repede și cum… nu stau să fac prea multe socoteli… de exemplu, era o bună bucată de vreme, București-Nisa doar cu Blue Air și n-aveam nicio problemă să zbor, am zburat cu Carpatair…nu mai știu unde, am zburat cu Wizz air… cu Wizz am fost la Veneția, cu Carpatair la Budapesta, parcă…
Foto: ANDREEA ESCA
– Ai un loc preferat în avion?
N-am un loc preferat dar poate că, da, mi-ar plăcea întotdeauna să nimeresc, atunci când nu sunt la business, adică de cele mai multe ori, acolo unde poți să ai mai mult loc la picioare nu pentru că aș avea 1,80 dar pentru că mă simt mai bine așa, să mă întind, na… de obicei e locul unde trebuie să înveți și regulile, să deschizi ușa…mi se pare că e și cu acțiune… în cazul improbabil al depresurizării… aș putea să fiu utilă.
Foto: ANDREEA ESCA