Am plecat la Praga! Așa, pe nepusă masă, s-a ivit ocazia să dau o fugă în capitala Cehiei, cu treburi. Mi-am luat bilet de pe-o zi pe alta și dus am fost!

Combinația cu zbor Czech Airlines la dus și TAROM la întors, găsită în mare viteză, a fost cea mai convenabilă din toate punctele de vedere, dar mai ales pentru orar de zbor și preț. Pe scurt, aveam nevoie să plec după-amiaza și să mă întorc dimineața. Iar ca preț, deși cumpărat foarte din scurt, biletul a costat vreo 190 de euro.


Foto: NEWSAIR.RO

Ca și experiență, zborul București-Praga avea să se dovedească a fi cel mai plictisitor zbor al meu din câte îmi amintesc. A fost practic zborul în care nu s-a întâmplat absolut nimic… știu, e de dorit, în general, să nu se întâmple nimic, dar eu mă refer aici la experiența de călătorie per ansamblu.

Practic, până la îmbarcare, totul s-a derulat cu repeziciune: check-in, control de securitate, pașapoarte… totul. Fiind duminică dupa-amiază când am plecat, aeroportul era destul de gol așa că nu am stat la absolut nicio coadă. Chiar și îmbarcarea a decurs foarte rapid așa că, parcă fără să ne dăm seama, ne-am trezit în Boeing-ul 737-400 al Czech Airlines înmatriculat OM-GTB. Deși în vârstă de aproape 20 de ani, aeronava arată foarte bine la interior, cu vreo 170 de scaune confortabile cu piele gri. Primele rânduri au spațiu mai mare la picioare tocmai de-aia aceste locuri pot fi alese pentru confort extra, evident, în schimbul unei sume de bani.

Читайте также  BLUE AIR INTRODUCE AL TREILEA ZBOR ZILNIC PE RUTA BUCUREȘTI-IAȘI


Foto: PLANESPOTTERS.NET

Avionul, plin în proporție de circa 70-80%, a fost imediat gata de plecare. Cei 4 însoțitori de bord au mai verificat o dată cabina, au executat în grabă programul cu instrucțiuni de siguranță și ne-am luat zborul.

Serviciile la bord au fost ca și inexistente. Totul a fost redus la minim. În sensul că, după atingerea plafonului de zbor de croazieră, 2 dintre cei 4 cabin crew au făcut rapid o trecere prin cabină și asta a fost! Am spus repede pentru că, literalmente, așa s-a întâmplat. Întrucât totul este contra-cost și nimeni nu prea a dorit nimic, efectiv ei au terminat foarte rapid serviciul. Altfel, părea că nici nu sunt la bord.

Prețurile, ca-n avion! Adică 2-3 euro o apă sau un suc.

În rest, timp berechet pentru un pui de somn. Ceea ce am și făcut, în premieră, deși eu nu prea pot dormi în avion pentru că îmi place să stau să văd lucruri, să observ ce se întâmplă și cum se întâmplă. M-am simțit ca pe un zbor d-ăla transatlantic de noapte în care nu ai altceva mai bun de făcut decât să dormi în cabina inundată de liniște și întuneric.

D-aia și zic că a fost plictisitor că vreme de o oră și 50 de minute nu prea am avut ce să văd… nici măcar clasicul zâmbet de complezență al stewardeselor care n-aveau nicio tragere de inimă. Și-acum să vă mai aud eu că ziceți de stewardesele plictisite ale TAROM!!!

Și nu mi-o luați în nume de rău! Să ne-nțelegem, sunt sigur că foarte mulți preferă asemenea zboruri, fără prea multă forfotă, fără agitație. Mie, în schimb, îmi place să-i văd pe oamenii ăia plini de viață și implicați în ceea ce fac.