EL FUERTE HOTEL MARBELLA
Foto: EL FUERTE HOTEL
De Marbella auzisem de nenumarate ori insa, nu stiu de ce, ma feream sa ma gandesc la ea ca la o posibila destinatie pentru mine… poate era prea celebra, poate se spunea ca e prea scumpa, poate parea prea de fitze sau, pur si simplu, poate se laudau prea multi deja ca fusesera acolo. Impreuna cu familiile prietene insa, ne-am hotarat sa plecam in vacanta de vara acolo. Am oscilat mult intre Faro-Algarve, Sicilia si Costa del Sol. In sudul Portugaliei auzisem ca e destul de racoare in iunie, cand vroiam noi sa mergem cu copiii, asa ca am zis pas. In Sicilia mai fusesem si, in plus, era deja prea cald (:)), asa ca pas… si uite asa a ramas Marbella pe lista si s-a dovedit a fi o alegere perfecta.
Zbor direct Bucuresti-Malaga, cu Blue Air, nu tocmai placut… o sa detaliez imediat. Transfer aeroport-hotel cu un serviciu rezervat online (www.malagaminibus.com), 160 euro, dus-intors, cu un microbuz de 8 locuri. Hotel situat perfect: El Fuerte Marbella. Dar, sa le luam pe rand.
Vacanta n-a inceput tocmai asa cum ne doream cu totii. Ajungem la aeroport unde ne ciocnim de niste unii cu minti inguste care deserveau Blue Air la check-in. Va mai amintiti de doamna din aeroport, in prima parte a filmului “Meet the Fockers”? Ei bine, exact asa erau si astea, doar ca mai multe… Prima lovitura: plata pentru carutul copilului care oricum avea bilet intreg. Ne-au explicat ele ca la compania “smart-flying” carutul este considerat bagaj si nu se transporta gratuit decat daca copilul are sub 2 ani. Al nostru avea fix 2… ghinion. Am platit 30 de euro ca doar nu era sa las caruciorul alui mic acolo. Nu de alta da’ incepea sa planga si sa vezi atunci probleme. A doua lovitura: prietenii nostri care ne insoteau si care aveau un copil cu putin sub 2 ani, deci considerat inca infant, isi rezervasera locuri in avion in avans si si-au ales, cum e firesc, cele mai bune locuri dar si cele mai scumpe, adica pe primul rand… 10 euro/persoana. La check-in afla si ei ca nu pot sta pe locurile respective ca au infant si conform reglementarilor internationale, infantii nu pot sta pe primul rand. Adevarat. Pai si-atunci de ce sistemul companiei “smart-flying” a permis rezervarea unor locuri acolo pentru niste pasageri cu infant, am intrebat noi? Evident ca doamnele nu au fost atat de “smart” sa ne raspunda si o tineau intr-una pe-a lor. Se pare deci ca aceasta companie nu e chiar atat de “smart” pe cat se crede… Partea proasta era ca nici nu putea sa le dea alte 2 locuri intrucat, bineinteles, toate erau rezervate. N-au avut incotro decat sa le emita boarding pass-uri asa, amenintandu-ne insa ca personalul de zbor, in frunte cu capitanul, nu ii vor lasa acolo si vor fi nevoiti sa isi schimbe locurile cu altcineva. Nicio problema, atata vreme cat ii vor convinge ei pe oameni sa se mute. Nu i-au convins asa ca au stat cu infantul in primul rand, deci n-a fost o problema pana la urma.
In fine, dupa un zbor de circa 4 ore, am aterizat cu bine la Malaga. Aeroport mare, frumos si destul de aglomerat… vorbim practic de principala poarta de intrare in celebra Costa del Sol. Si-acum imi zic, Slava Domnului ca am rezervat din timp transfer ca altfel nu stiu unde am fi gasit taxi. Dar nici microbuzul nostru nu l-am gasit din prima… pentru ca nu sosise inca. Avionul nostru ajunsese un pic mai devreme totusi iar soferul lor tocmai intarzia un pic. Ulterior am constatat ca, de fapt, Malaga Minibus este compania unor pensionari britanici care au fugit de vremea urata din Albion ca sa se bucure la batranete de soarele arzator al Spaniei. Si-uite-asa l-am cunoscut pe Steve, un batranel simpatic cu care ne-am petrecut o ora de la aeroport pana la hotel, in microbuzul sau fara aer conditionat ca tocmai se stricase.
Ajungem la hotel. El Fuerte Marbella a aparut pe fata pamantului cand inca in zona nu calcase picior de turist strain. Nu se afla mare lucru pe acolo… doar vreo doua-trei proprietati invecinate si dedicate agriculturii. Cand un binecunoscut om de afaceri din Sevilla, Jose Luque Manzano, si-a ridicat un hotel aici toata lumea a zis ca e nebun. S-au inselat. A ridicat hotelul cu 33 de camere chiar langa Fortul San Luis (El Fuerte de San Luis) care de altfel a dat si numele atat al hotelului, cat si, ulterior, al intregului lant hotelier de astazi. Si pe 4 iulie 1957, Manzano a inaugurat primul hotel cu lift de pe Costa del Sol cu o cina de gala la care a invitat 500 de persoane. Iar hotelul sau a devenit celebru.
EL FUERTE HOTEL LA INAUGURARE IN 1957
Foto: EL FUERTE HOTEL
Acum, El Fuerte Hotel s-a extins si s-a modernizat de mai multe ori. Dar experienta noastra nu a inceput bine nici aici. Prietenii nostri primesc o camera moderna, renovata, spatioasa in aripa noua a hotelului, noi, una meschina, fara imbunatatiri, intunecoasa ca in ’57, in aripa veche, desi platisem exact aceiasi bani… destul de multi, intre noi fie vorba. Scandal, reclamatii, suparare… n-am reusit nicicum sa obtinem o camera langa prietenii nostri. In cele din urma, managerul hotelului ne-a promis ca face tot posibilul sa ne dea o camera pe masura a doua zi. N-am avut incotro si am acceptat si da, a doua zi ne-a dat o camera in aripa noua. Dar ca sa stiti, de la inceput, cereti o camera acolo.
CAM ASTA ERA PRIVELISTEA OFERITA DE CAMERA NOASTRA
Hotelul este situat perfect. Se afla fix pe plaja fiind despartit de aceasta doar de aleea de promenada de pe malul marii, si la doar cateva minute de mers pe jos de centrul istoric al orasului. E pentru prima data cand gasim un astfel de hotel care sa ii impace si pe cei care vor sa stea la plaja, dar si pe cei care vor la terase in centrul vechi. Centrul vechi este principala atractie, evident, cu cladirile sale istorice din secolele XV-XVI dar si cu vechiul zid al cetatii, datand de pe vremea maurilor.
CENTRUL VECHI SAU CASCO ANTIGUO
CENTRUL VECHI SAU CASCO ANTIGUO
Aici nu trebuie sa ratati nenumaratele terase si restaurante din Plaza de los Naranjos unde gasiti delatfel si trei cladiri emblematice: Primaria Marbella ridicata in 1568, casa primarului si capela Santiago, despre care se crede ca este cel mai vechi asezamant religios din oras. Capela a fost construita inainte de aparitia pietei asa ca nu este aliniata cu aceasta. Se crede ca ar fi fost ridicata in secolul XV. Oricum ar fi insa, ca va plac sau nu cladirile din jur, trebuie neaparat sa incercati un peste proaspat la terasa aflata chiar in mijlocul pietei, inconjurata de gard viu.
Plaja din dreptul hotelului este foarte lata si deloc aglomerata, cel putin la sfarsitul lui iunie. Apa marii insa era un pic cam rece, parca prea rece pentru a-ti da senzatia de confort. Am preferat cele 2 piscine ale hotelului.
Aleea de promenada de pe malul marii este incantatoare si foarte aglomerata seara, evident. E plina de terase de toate felurile si cateva magazine.
LUXOSUL PUERTO BANUS
Foarte aproape se afla portul turistic Marbella de unde poti ajunge cu vaporasul la Puerto Banus, un fel de rai turistic al multi-milionarilor. Noi am ales sa ajungem acolo cu taxi-ul: aproximativ 15 euro – dus pentru o cursa de 10-15 minute. Iar Puerto Banus e intr-un fel. Cele mai sofisticate si luxoase yahturi din lume sunt ancorate in marina acestei statiuni (printre ele si yahtul regelui Arabiei Saudite si ale altor seici arabi), iar pe strazi, cea mai “low” masina parea sa fie BMW X6. Bentley, Ferrari, Rolls-uri si alte Maseratiuri d-astea… erau la ele acasa, parcate la scara yahtului. Luxoasa statiune Puerto Banus a fost inaugurata in 1970 cu o petrecere la care au participat 1,700 de invitati, printre care Aga Khan, Roman Polanski, Hugh Hefner, printul Rainier si Grace de Monaco. Cu totii s-au infruptat din 22 de kilograme de caviar beluga. Acum, Puerto Banus este vizitata anual de 5 milioane de oameni si multi dintre bogatasii lumii detin proprietati de lux aici pe celebra Golden Mile. E de prisos sa va mai spun ca aici gasiti foarte usor magazine Gucci, Dior, Versace si altele asemenea. Ceea ce e interesant de mentionat este faptul ca imigrantii africani vindeau fara jena fake-uri Chanel, D&G, Dior etc. chiar la usa magazinelor originale… si nimeni nu le zicea nimic.
VEDERE DE PE STANCA GIBRALTARULUI
Odata ajunsi la Marbella, ar fi pacat sa ratati o excursie la Gibraltar. Aflat la aproximativ 60 de km, orasul britanic iti ofera o experienta unica. Gibraltarul este un teritoriu britanic, singurul teritoriu britanic de peste mari aflat in Europa. Este indelung revendicat si de Spania, fiind motiv de disputa diplomatica intre cele doua tari, dar locuitorii tinutului au refuzat prin referendum alipirea de Spania. In Gibraltar intri doar daca ai pasaport, asta ca sa stiti dinainte. Exista control la frontiera. Practic, in punctul cel mai sudic al peninsulei Iberice treci direct dintr-un orasel spaniol intr-unul britanic. Si ca sa ajungi in cel din urma, mai ai parte de o premiera… traversezi pista aeroportului. Aerogara Gibraltar se afla chiar la intrarea in tara iar pista acesteia se intersecteaza cu soseaua care face legatura cu Spania. Masinile se opresc la semafor de fiecare data cand aterizeaza sau decoleaza un avion. Noroc ca nu sunt chiar atat de multe. Evident ca in Gibraltar trebuie sa ajungi in centrul vechi pe Main Street sau in punctul cel mai sudic al Gibraltarului, Europa point, de unde se vad foarte bine Muntii Atlas aflati peste stramtoare, in Maroc. La Europa point n-am ajuns insa am urcat pe stanca. The Rock, ocupa o buna parte din Gibraltar si este principala atractie turistica. Stanca are 426 de metri inaltime si ofera privelisti spectaculoase ale stramtorii cu acelasi nume si, in zilele senine, ale continentului african. Odata ajuns sus, cu telecabina, esti intampinat de celebrele maimute care deseori sunt chiar obraznice. Sunt singura specie de maimute europene in viata. Animalele sunt atent monitorizate si ingrijite, fiind, evident, specie protejata. Atentie! Nu le hraniti, riscati o amenda de 500 de lire sterline. Circula si o multime de legende legate de aceste maimute, evident. Una dintre ele spune ca atunci cand va disparea si ultima maimuta de pe stanca, atunci vor pleca si britanicii.
MAIMUTELE DE PE “THE ROCK”
Se mai spune despre Gibraltar ca ar fi raiul cumparaturilor duty-free. Nu mi s-a parut deloc asa. Preturile produselor erau comparabile cu cele din Marea Britanie, ba chiar mai mari. La plecarea din Gibraltar, urmeaza un control amanuntit al autoritatilor vamale. Noi a trebuit sa coboram din autocar si sa trecem granita pe jos ca sa poata sa perchezitioneze ei autocarul. Dar, Gibraltarul, asa cum spuneam, e o experienta unica. Si merita din plin excursia de 18 Euro/persoana care a inclus doar transport, e-adevarat.
Tot la capitolul excursii ar trebui sa se inscrie si Malaga care este un oras incantator. Am mers cu autobuzul din Marbella si am ajuns in aproximativ o ora. Sunt mai multe tipuri de autobuze care pleaca de la autogara, la diverse preturi. Noi am ales un expres, fara oprire, care a costat circa 8 euro/persoana/dus. Dar cum in Malaga sunt atatea de vazut si de facut, evident ca n-am avut timp intr-o singura zi, asa ca astept urmatoarea vizita acolo ca sa va spun mai multe.
Sa concluzionam. Marbella, da, este scumpa, dar nu chiar atat de scumpa si, oricum, merita fiecare euro. O masa pentru doi, ajunge in medie la 50-60 de euro, putin mai scumpa daca mancai peste proaspat. Camera de hotel a fost 180 euro/noapte cu mic dejun inclus, dar cand te gandesti la pozitia hotelului parca uiti pretul. Biletul de avion a fost aproximativ 300 euro/persoana, ieftin pentru aceasta destinatie, cu un zbor de 4 ore, pentru ca l-am luat din timp. Pe de alta parte insa, Marbella nu e de fitze, desi ai toate sansele sa dai peste vreo vedeta internationala la orice pas. E suficient loc si pentru cei cu buget redus si pentru cei cu buzunarele doldora fara ca unii sau altii sa se simta stanjeniti. Exceptand cele doua situatii neplacute de la inceputul vacantei, totul a fost aproape perfect astfel incat incidentele respective nici nu au mai contat.
Asadar, recomand din inima Marbella, pentru o vacanta cu copii.